Parcul orașului

În secolul al XVI-lea, pe amplasamentul parcului actual se găseau fortificaţiile Cetăţii Deva. În 1582, căpitanul garnizoanei, Francisc Geszty ridică aici o casă care devine reședință princiară. În anul 1621, sub domnia lui Gabriel Bethlen, reședința este radical transformată în stil renascentist, terenul parcului actual devenind componentă a domeniului.
In Inventarul din 1756 al domeniului găsim următoarele informaţii privind existenta a trei gradini: o gradina cu flori in stil italian, la est de cladire, o gradina de legume, spre apus, iar cea de-a treia gradina, menajeria, pe coasta dealului.
Între anii 1886-1893, parcul a fost amenajat ca spațiu public al orașului. Amenajarea continuă în anul 1895 prin lucrări de împădurire și de asanare a lacurilor de la poalele dealului.
Parcul oraşului în forma lui actuală s-a configurat în perioada interbelică. În 1921, s-a hotărât demolarea „Grădinei de copii și a locuinței conducătoarei”, imobile vechi și ruinate, aflate în vecinătatea parcului, iar terenul să fie alipit parcului și plantat cu pomi. În anul 1924, Primăria s-a preocupat de amenajarea parcului, iar pentru extinderea acestuia a făcut demersurile necesare pentru cumpărarea unor suprafețe de teren aflate în vecinătate.

În anul 1930, odată cu construirea reşedinţei familiei omului politic dr. Petru Groza, s-a demolat frontul de clădiri situate la est de clădirea castelului Bethlen, iar suprafaţa rezultată a fost întrebuinţată pentru extinderea parcului. În anul 1937, în stânga accesului principal, a fost inaugurată statuia lui Decebal, realizată de către sculptorul Radu Mânzat - Moga.