Reședință a căpitanului cetății (1581–1595) și a căpitanului suprem al armatei transilvănene (1594-95) Francisc Geszthy. Este menționata documentar prima dată pe piatra de mormânt a Mariei Sulyok (decedată în anul 1590), mama căpitanului cetății, Francisc Geszti.
După anul 1615, refaceri de către Principele Gabriel Bethlen, conduse de către arhitectul Giacomo Resti da Verna, care extinde și transformă castelul în stil Renascentist (păzite de turnuri de colţ, caracterizate prin ferestre cu fronton triunghiular şi atic crenelat).
După anul 1640, castelul intră în proprietatea Principelui Gheorghe Rákóczi I, care continuă transformările și extinderile castelului.
Un timp, domeniul a fost ocupat de către generalul Stefan Steinville, comandantul armatei habsburgice din Transilvania, apoi de către contele Giulio Visconti, prefectul Curţii împărătesei Maria Elisabeta Cristina.
În anul 1743, domeniul intră în posesia guvernatorului Transilvaniei, Ioan Haller (1692–1755). Noul proprietar demarează o amplă modernizare barocă a castelului, fiind angajat binecunoscutul constructor Konrad Hammer. Începută în Renaștere, preocuparea pentru simetrie se continuă și în perioada intervențiilor lui Konrad Hammer din secolul al XVIII-lea. Planurile cetății din anii 1713, respectiv 1751 dezvăluie forma castelului înainte și după intervențiile baroce. Remarcabil este foișorul sud-vestic, adăugat la reconstrucția lui Hammer, care întregește fațada sudică, conferindu-i caracterul reprezentativ, simetric, de fațadă principală.
După 1872 în edificiu a funcţionat o perioadă sediul comitatului Hunedoara, iar începând cu anul 1934, castelul găzduieşte Muzeul Judeţean.

Atât la parter, cât și la etaj, încăperile sunt înșiruite. Față de încăperile parterului, boltite cu bolți semicilindrice cu și fără penetrații, la nivelul superior doar încăperile situate pe laturile estică și vestică ale castelului sunt boltite.
Plastica exteriorului este rezultatul transformărilor de secol XVIII. Fațada principală a fost tratată în regim colosal, ritmată în segmente aproximativ egale prin pilaștri aplatizați fără bază, dar cu capitel decroșat la nivelul cornișei deja bine evazate. La compoziția fațadei participă și acoperișul amplu, prelucrat la nivelul foișoarelor cu frânturi și lucarne caracteristice clasicismului francez, imagine popularizată de către arhitectul François Mansart.
Astazi adaposteste prestigiosul Muzeu al Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
 

	MAGNA CURIA (BETHLEN CASTLE), today Museum of Dacian and Roman Civilization in Deva
	MAGNA CURIA (BETHLEN SCHLOSS), heute Museum der dakischen und römischen Zivilisation Deva
	MAGNA CURIA (BETHLEN KASTÉLY), napjainkban a dévai Dák és Római Civilizációk Múzeuma