Ansamblul manastirii este compus din biserică și claustru si a fost inființată de călugări franciscani bulgari pentru păstorirea familiilor catolice de bulgari care pătrund în Transilvania în urma asupririlor turcești și se așază în periferia localității Deva, în preajma anului 1712.
Lucrările la acest ansamblu se desfășoară pe tot parcursul secolului al XVIII-lea.
Consemnări privind înălțarea bisericii franciscanilor bulgari din Deva găsim începând cu anul 1723 când vechea capelă fusese înlocuită cu un edificiu mai încăpător. Lucrările la această nouă biserică au fost încheiate în anul 1731, însă forma actuală o primește între anii 1762-1766, în urma reconstrucțiilor datorate inundațiilor Mureșului.
Biserica se compune dintr-un cor poligonal, sală și turn în fațada principală. Accesul are loc prin turn, în vestibulul de sub tribuna vestică. Alcătuit din trei travee, interiorul navei este ritmat prin pile masive de zidărie ce susțin bolta semicilindrică cu penetrații,
Exteriorul bisericii este unitar, sub forma unui tratament plastic de secol XX.

Claustrul mănăstirii a fost construit în etape succesive pe parcursul secolului al XVIII-lea. Închis pe toate laturile, claustrul este rezolvat în simplu tract, cu circulația aflată înspre interior. Atât coridorul, cât și încăperile de la parter sunt acoperite cu bolți semicilindrice cu penetrații sau cu bolți încrușate. Refectoriul și bucătăria au fost rezolvate în aripa opusă bisericii.
