Biserica Reformată

Biserica a fost înălțată la începutul secolului al XX-lea, în urmă demolării vechiului edificiu medieval. Înaintea bisericii actuale, pe un amplasament situat uşor mai spre est şi orientată cu altarul spre răsărit, se afla vechea biserică a oraşului, atestată documentar în anul 1332. Acea biserică a fost construită și transformată în mai multe etape. Inițial, biserica a fost de rit catolic şi a devenit reformată în jurul anului 1560, când enoriaşii, sub conducerea episcopului Tordai Sandor Andras, au trecut la calvinism. Aflate în stare avansată de degradare, turnul şi nava biseriicii au fost demolate în 1899, iar corul gotic în anul 1907. Deja în anul 1906, este organizat un concurs de soluții pentru o nouă biserică, câștigat de către arhitectul József Dobovszky din Szentes. Sfințirea bisericii a fost in anul 1910.
Biserica se compune dintr-o navă amplă cu transept, cor dreptunghiular atrofiat și turn în fațada principală, estică. Conformația bisericii urmărește o serie de principii și preocupări arhitecturale ale confesiunilor protestante- transeptul proiectat în mijlocul navei conferă o spațialitate interioară aproape centrală, în timp ce amvonul a fost amplasat în „cor”, în zona cea mai „sacră”, predica devenind cel mai important element al liturghiei reformate.
La interior, se regăsesc fragmente provenite din vechea biserică, încastrate în perete.

Aparținând stilului colectiv al istoricismului, tipic perioadei, plastica exterioară este încadrabilă în stilul neoromanic: avem compoziții de ferestre semicirculare sau bifore la turn, colonete scurte și capiteluri cubice, lesene și cornișe cu friză lombardă, cu elemente geometrice și florale de factură secession: precum detaliile de cărămidă și de feronerie sau învelitoarea glazurată.