Construcția S+P+E aflată în Piața Unirii, nr. 9, monument istoric la poziția 163/ cod HD-II-m-B-03233, a fost ridicată între anii 1847-1856 și extinsă în anul 1903, funcționând ca sediu al Casinei Naționale Maghiare din Deva (Dévai Nemzeti Kaszinó). Înființată în anul 1842, în spiritul mișcărilor naționale din prima jumătate a secolului al XIX-lea, scopul asociației era cultural și membri puteau fi toți cetățenii maghiari din Deva și județul Hunedoara, fiind membri de drept toți ofițerii din Regimentul de honvezi și cei de jandarmi din Garnizoana Deva. Casina Națională Maghiară din Deva a fost deschisă tuturor intelectualilor din județul Hunedoara, dar limba folosită în cadrul dezbaterilor era cea maghiară. Aici au activat și câțiva dintre cei 24 de intelectuali români din județul Hunedoara cuprinși în lista întocmită în anul 1849, la cererea organelor centrale din Viena. Din publicaţia „Dévai Nemzeti Kaszinó monográfiája” scrisă de László Zsigmond în 1911 la Bârcea Mică şi publicată la Deva de Laufer Vilmos, aflăm că spaţiile construite de la parter au fost închiriate către terţi, iar cele de la etaj folosite în scopuri proprii culturale şi de loisir; în anul 1856 au avut loc 17 spectacole de teatru; în sala mare se ţineau şi şedinţele Consiliului Judeţean. În anul 1856 s-a înfiinţat şi o bibliotecă, volumele se puteau împrumuta de către toţi locuitorii oraşului, contra cost; în anul 1910 biblioteca avea câteva mii de volume şi o colecţie variată de reviste. În sălile Casinei erau organizate spectacole de teatru şi de operetă, cu trupe profesioniste invitate, exista şi o trupă locală de amatori.
Ansamblul este compus din două clădiri, anume cea terminată în 1856, respectiv prelungirea din anul 1903, realizată pe colțul parcelei. În prezent alterată, construcția inițială era de factură clasică, tratată în două registre, despărțite de un brâu median profilat. în compoziția fațadei, porțiunea centrală este decroșată. Parterul era tratat cu asize. În axul de simetrie al fațadei a fost prevăzut accesul în clădire. La etaj, este remarcabilă ritmarea porțiunii centrale cu pilaștri și coloane angajate, aluzie la balconul sau logia palatelor renascentiste sau baroce. Extinderea s-a realizat înspre est, în frontul Pieței Unirii, închizând colțul parcelei. Din punct de vedere stilistic, aceasta a fost tratată diferit. Deși preia brâul și nivelul cornișei, atât golurile, cât și detaliile reflectă începutul secolului al XX-lea, unde decorațiile și ancadramentele clasiciste sunt „alungite” după forme art nouveau sau geometrizate în forme secession. În compunerea volumetrică, s-a urmărit marcarea colțului prin decroșarea traveelor aferente, prin supraînălțarea cornișei cu un atic, tratat cu frontoane în trepte și încununat inițial cu urne, și prin stabilirea accesului în traveea teșită. Accesul este accentuat și prin balconul situat la etaj, sprijinit pe console cu volute, balcon ce păstrează feroneria în stil art nouveau. Recent, exteriorul ansamblului a fost puternic alternat. Au fost prevăzute accesuri noi, tâmplării, materiale și finisaje improprii, fiind înlăturată cornișa inițială, urnele de pe atic, luminatoarele podului etc.